Treceți la conținutul principal

O singură cale: calea iubirii

Oamenii se împart în două categorii: cei care obțin ceea ce își doresc, respectiv cei care nu obțin ceea ce își doresc.

Oamenii din prima categorie merg pe CALEA PUTERII. Ei știu întotdeauna ce vor, sunt motivați de succes, își urmează drept ținta. Ei sunt competitivi și știu să-și pună nevoile deasupra nevoilor celorlalți. Centrați pe sine și luptători, ei au permanent în vedere binele personal. Pe calea lor, duc războaie personale ca să-și atingă scopurile, făcând victime, apelând la stategii de forță și manipulare.  

Oamenii care nu obțin ceea ce vor au destinată CALEA ÎNȚELEPCIUNII. Ei sunt aceia care se gândesc în primul rând la ceilalți și abia pe urmă la ei. Ei renunță la ei, împart ceea ce au până la risipă, confundând iubirea cu mila sau cu sacrificiul de sine. Desigur, Universul materializează într-un final aspirațiile sufletului nostru. Așa se face că cei ce își doresc și ei lucruri ca toți oamenii primesc în cele din urmă, dar mult mai târziu și într-o cu totul altă formă, de regulă peste așteptările lor.

Calea înțelepciunii devine calea credinței, la fel cum calea puterii este cala luptei, a celor ce vor să câștige, să aibă dreptate și să-i domine pe alții.

Din arta războiului știm că luptătorul devine și înțelept în două condiții:

1. Știe să-și aleagă luptele și nu se epuizează în cauze mărunte sau pierdute din start.
2. Știe când să se oprească și să se retragă la timp, atunci când devine evident că a continua lupta conduce la sinucidere, întrucât pierderile nu mai pot fi ținute sub control.

Înțeleptul ajunge să stăpânească puterea în momentul în care:

1. Acceptă că nu există nimeni mai important decât el însuși, ajungând să nu-i mai pună pe alții pe locul întâi și să-și revendice puterea personală.
2. Își asumă rolul de lider prin puterea exemplului, influențându-i pe ceilalți nici prin forță și nici prin masochism, ci prin acțiunile călăuzite de respectul de sine, de trăirea la nivelul convingerilor și valorilor personale. 

La răscruce, aceste două căi, a puterii și a înțelepciunii, se unesc într-un singur drum: CALEA IUBIRII. Pe această cale, iubirea se sine se întâlnește cu iubirea față de ceilalți, limitele personale respectă limitele celorlalți, abuzul se topește în smerenie, greșeala este absorbită de iertare, victima face pace cu agresorul.

Iubirea accepă alegerile celorlalți. Iubirea se dă la o parte atunci când cineva ia decizia de a pleaca. Iubirea nu ține ce nu-ți mai aparține. Iubirea renunță să lupte și dă drumul.

Legea atracției funcționează prin respingere, întrucât cei doi poli trebuie să se atingă pentru a atinge punctul de echilibru. Uneori, doi oameni au nevoie să se separe, să ia distanță, pentru a vedea că își aparțin și că locul lor este unul lângă altul. Mai ales cei ce merg pe calea puterii au nevoie de termeni de comparație și au nevoie să distrugă tot, să părăsească, să trădeze, pentru a se înțelepți și a-și accepta locul cu tot sufletul care se trezește în ei abia după pierdere. Cei aflați pe calea înțelepciunii învață din suferință, lăsându-se agresați până la autodistrugere, pentru a se reabilita pentru a se ridica și a accepta că iubirea este un echilibru între cât primești și cât dăruiești, ajungând să iasă din rolul de victime și să le răspundă călăilor cu manifestări de putere, pentru a aduce armonie și ordine în fostul haos, unind binele cu răul, lumina cu întunericul.

Alteori, pentru ca un cuplu care nu se mai iubește să se despartă defintiv e nevoie să reia iar și iar legătura, să se contopească, pentru a o lua în sfârșit fiecare pe drumul lui. Sunt frecvente cazurile în care în cuplurile mai ales tinere este nevoie de o fuziune fizică totală mergând până la o sarcină, ca ultim act al unei piese de teatru. Numai după ce ambii renunță la sarcină, deci la ideea de continuitate a lor împreună, se scrie definitiv ultimul capitol.

În tot acest timp în care oamenii iau decizii împotriva propriului suflet, iubirea stă pe margine la pândă și așteaptă. Își așteaptă rândul. Acolo unde totul s-a terminat și unde a rămas numai scrum și noroi. Iubirea așteaptă să coboare în Infern și să aducă lumină peste întuneric. Lupta și sacrificiul se epuizează. Iubirea numai rabdă și nu renuță. Ea începe acolo unde totul pare că se sfârșește. Începe și nu se termină niciodată...

Sursa foto: https://coffeemeetsbagel.com/blog/index.php/best-date-tips/relationship-crossroads/

Comentarii

  1. Multumesc, multumesc, ... ,Valeriu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sublim...pana la lacrimi...
    "Iubirea așteaptă să coboare în Infern și să aducă lumină peste întuneric."
    Am facut asta deja si apoi a ales alta cale, calea veche...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Păcatul care distruge viața în numele iubirii

Există oameni care pot face mai mult rău într-o relație decât egoiștii și narcisiștii? Sigur că da. Cei ce nu se gândesc deloc la ei și îi pun doar pe ceilalți pe primul loc, ajungând să trăiască viața oricui altcuiva, mai puțin pe a lor. Altruismul lor atinge deseori culmile sacrificiului și anunță doar prăbușirea de sine. Pentru că cel ce se dă renunțând la el practică autoflagelarea, negarea, anularea propriei personalități, renunțarea la propria putere personală. Iar aceste forțe puse în mișcare indică o lipsă a iubirii de sine ce conduce inevitabil la resentimente, regrete, frustrare, boală. Acestea sunt vibrațiile pe care ajung să le împrăștie în jurul lor ‘martirii’ ce-și fac un titlu de glorie din modul greșit în care înțeleg ei iubirea. Cum ar putea cineva care se îngroapă în el însuși să întindă mâna altora ce vor să se ridice?
Iubirea începe întotdeauna cu iubirea de sine, pe care majoritatea o condamnă, întrucât o confundă cu egoismul. Pentru egoist, lumea se învârte în jur…

9 semne că ești sau nu într-o relație karmică

Relațiile karmice aduc întotdeauna creștere prin suferință. Cei doi parteneri se întâlnesc pentru a arăta cu degetul unul către celălalt aspecte nerezolvate ale personalității sau pentru a testa limitele personale, inclusiv stima de sine. O relație karmică se materializează într-un moment de evoluție în care îți e imposibil să vezi singur la tine ceea ce te blochează. Atunci, atragi fie pe cineva care te oglindește, fie pe cineva care te provoacă să manifești, deci care scoate din tine, exact fricile tale cele mai adânci.
Cum identificăm o relație karmică și care sunt semnele unei relații care nu este karmică?
1. Relația karmică este bazată pe nevoi. Ai impresia că partenerul îți umple un gol. Într-o relație care nu este karmică, declarația de iubire sună așa: ‘Te iubesc tocmai pentru că nu am nevoie de tine!’.
2. Relația karmică apare într-un moment de suferință nevindecată sau într-un moment în care sufletul vrea să evadeze cu orice preț din realitate, să fugă din corpul său în corpul.…

Cea mai mare greșeală în relații!

Dumnezeu este Iubire, iar noi suntem Iubire. Nimic mai adevărat. Însă iubirea nu înseamnă să fii doar bun, ci înseamnă să impui limite. A iubi nu înseamnă a te lăsa călcat în picioare. În momentul în care spațiul personal încetează să mai existe și voința este anulată, deja vorbim despre încălcarea dreptului la libertatea personală.
Dacă te lași invadat în numele iubirii și le permiți celorlalți să te vampirizeze, ai alunecat, fără să-ți da seama, într-un joc de roluri: ai devenit victimă! Când lași un agresor să-și facă de cap, nu te aperi și nu iei măsuri, dovedești că nu te iubești pe tine! Ori dacă iubirea nu pleacă de la iubirea de sine, ea este greșit înțeleasă. A-l iubi pe altul, deci a-i permite să fie cum vrea el, nu trebuie să conducă la renunțare de sine sau la sacrificiu. Bunătatea și toleranța manifestate față de altcineva se opresc acolo unde accepți să-ți faci rău singur neluând atitudine. A da șansă după șansă conduce doar la pierdere de suflet și uzură nervoasă.
A vedea…